Scumpă ţara şi frumoasă
O, Moldova, ţara mea !
Cine pleacă şi te lasă
E pătruns de jale grea,
Caci, plutind în visuri line
Pe-al tau sîn ca într-un rai,
Dulce-i viata de la tine
Ca o dulce zi de mai !

Eu te las, tara iubita,
De-al tau cer ma departez
Dar cu inima cernita
Plîng amar, amar oftez !
Trist, acum la despartire
De fiori ma simt cuprins.
S-orice draga nalucire
Pentru mine-acum s-au stins !

Cine stie, cine stie
Daca-mpins de-al soartei vînt,
M-oi întoarce-n veselie
Sa sarut al tau pamînt !
De-oi videa inca vrodata
Muntii tai rasunatori
Ce cu-o frunte inaltata
Se perd falnic pintre nori;

Si-ai tai codri de verdeata,
Unde curg, soptesc usor
Reci izvoare ce dau viata,
Doine care zic de dor,
Si-al tau cer care zîmbeste
Sufletului românesc
Si oricare ma iubeste
S-ori pe care eu iubesc !

Iata ceasul de pornire !
Iata ceasul mult amar !
Veselie, fericire,
Eu le las pe-al tau hotar,
S-a mea inima iti zice:
O ! Moldovo ce jalesc,
Adio ! ramii ferice,
Ferice sa te gasesc !