Cuprinde-mă din nou, singurătate,
Căci țara ta de-atâtea ori mă cere;
La sânul tău vor prinde-n veci putere
Avânturile inimii curate.
Nemilostiva lumilor durere
Departe-și strigă multele păcate:
Ca-ntr-o vrăjită, tainică cetate,
Eu mă închid în sfânta ta tăcere.
Grădina ta atât de mult mi-e dragă,
Sunt flori acolo visurile mele,
Și sufletului dat e să culeagă.
Rătăcitor el florile-și adună
Și, în odihna nopților cu stele,
Își împletește trainică cunună.
Octavian Goga,Sonet,poezie, poezii, poezia, poet, romana, romania, vers, basarabia, basarabean, moldova,cultura, literatura, clasica, muzica romaneasca, cultural, eseu, proza, concurs,sonete, fabula, fabule, critica, national, romaneasca
