Orchestra începu cu-o indignare grațioasă.
Salonul alb visa cu roze albe -
Un vals de voaluri albe...
Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă...
În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări -
Cântau clare sărutări...
Larg, miniatură de vremuri viitoare...
|