Tristețea mea, adâncă mare,
Fără de margini, fără fund,
În largul ei fără hotare
Atâtea vifore s-ascund...
Tristețea, zestre de-o viață,
M-a petrecut de obicei,
Tăcută peșteră de gheață,
Atât de frig e-n umbra ei...
Tristețea ce zâmbește mută
Din ochii mei când ne-ntâlnim,
Cu taina ei nepricepută
Mă cheamă azi în țintirim...
Octavian Goga,Tristia,poezie, poezii, poezia, poet, romana, romania, vers, basarabia, basarabean, moldova,cultura, literatura, clasica, muzica romaneasca, cultural, eseu, proza, concurs,sonete, fabula, fabule, critica, national, romaneasca
