Ideea se îndoaie și gândurile mor,
Se-ndoaie-aici ca bolta albastrului de sus,
Și bate-un gând clorotic și gândurile dor,
Și pajiștile vremii se par a fi și nu-s.
Iar marea ce puterea în mal își irosește,
Neliniștită încă, nedivizată-n ceas!
Și-s țintuit sub țărmul sărat de solzi de pește,
Tot navă zbuciumată când ancora n-am tras.
Nicolae Labiș,Ancora,poezie, poezii, poezia, poet, romana, romania, vers, basarabia, basarabean, moldova,cultura, literatura, clasica, muzica romaneasca, cultural, eseu, proza, concurs,sonete, fabula, fabule, critica, national, romaneasca
