Un zvon din sat în sat străbate
Şi dă poporului curaj,
El pleacă-n valuri tulburate
Şi se îndreaptă către Blaj.
Sunt preoţi şi mireni, cu toţii
Mânaţi de-acelaşi ideal -
În fruntea tuturora moţii,
Mândria mândrului Ardeal.
Ei simt că-ntâia oară-i leagă
Un dor adânc de neam întreg,
Aleargă toţi să-l înţeleagă -
Şi cât de bine-l înţeleg!
Căci bat cincizeci de mii de piepturi,
Şi-n ele inimi româneşti
Cari strigă: “Libertate! Drepturi
Pe plaiurile strămoşeşti!...î
O, sfântă zi de sărbătoare!
Popor voinic din văi şi lunci,
Te-om mai vedea odată oare
Precum te-ai arătat atunci?
Povestea vremii ne învaţă
Că orice rană are leac,
Dar o-ntâmplare-aşa măreaţă
Zbucneşte-o dată la un veac!